Final 4 băieți | Victoria – Za Team 36-29 | Victoria – Hobby Handbal 34-38 Fete | Locul 3 la finalul sezonului

Există weekenduri care îți reamintesc de ce faci asta. Nu pentru trofee — deși trofeele nu strică — ci pentru că două zile la Sala Apollo îți pot arăta cine ești ca echipă, cât ai crescut, și unde mai ai de mers. Weekendul acesta a fost unul din alea.

Sâmbătă. Za Team și lecția de răbdare.

Nimeni nu vine la Final 4 să fie spectator. Za Team a venit cu planul lor, noi am venit cu al nostru, și primul sfert de oră a arătat că planurile se ciocnesc înainte să se impună. Meci strâns, schimb de goluri, niciun moment de respiro. La pauză conduceam 18-17 — un gol, o respirație, nimic mai mult.

Și atunci, în minutul 39, s-a întâmplat ceva. Șapte goluri consecutive. 21-28 pe tabela din Apollo, și Za Team nu mai avea răspuns. Când o echipă intră în acel ritm — pasă rapidă, finalizare, gol, relansare, gol din nou — devine aproape imposibil de oprit.

Vasiloiu a terminat cu 11 goluri — numărul vorbește de la sine. Tatu, Savu și Neaga câte 6 fiecare, Barbu 3, și restul echipei și-au făcut treaba cu seriozitate. Dar golul serii a fost altul: Savu, direct din lansarea lui Săbău, cu efect, direct în plasă. Genul de gol pe care îl descrii la masă și nu te crede nimeni până nu îl vede pe telefon.

Neaga a fost în zi de grație — și în atac, și în apărare, acolo unde contează când adversarul presează. Săbău, la rândul lui, în cea mai bună formă. 36-29 la final, și duminică ne aștepta o finală.

Duminică. Finala. Hobby Handbal.

Hobby Handbal nu e o echipă oarecare — sunt campionii în exercițiu, cu nume grele în lot și foști jucători cu experiență serioasă precum Săulescu sau Stamate. Genul de echipă față de care nu ai voie să fii surprins că e greu, pentru că știai dinainte că va fi greu.
Am intrat bine. 4-2 rapid, apărare bună, ritm impus. Dar finalele nu se câștigă în primele cinci minute, și Hobby știa asta la fel de bine. Egalare la 5-5, minutul 12, și de acolo un meci care s-a jucat la centimetri. La pauză: 16-19 pentru ei. Trei goluri — o distanță mică, dar cu greutate.

Repriza a doua a început cum visezi: patru goluri consecutive, 20-19 pentru noi. Apollo a simțit că se poate. Și s-a putut — până în minutul 55.

Apoi Hobby a marcat trei goluri consecutive și s-a dus la 30-36. De acolo, cu toată voința echipei, nu am mai putut reveni complet. 34-38 la final.

Totuși, dacă anul trecut finala cu același Hobby Handbal s-a pierdut fără drept de apel, duminică s-a pierdut altfel — luptând, la un meci care s-ar fi putut întoarce. Nu e consolare, dar e diferență. Iar diferențele astea contează când vrei să înțelegi unde se duce o echipă.

Trebuie spus ce nu s-a spus: Capitanul Neaga nu a putut juca duminică. O accidentare de sâmbătă l-a scos din finală, și absența lui la 9 metri s-a simțit. Dar Neaga n-a fost singurul absent al acestui sezon — departe de asta. Dragoș Ghencu, Dragoș Cristea, Ionuț Blidar toti 3 cu operatii serioase si Elvis Acsinia — piese importante, oameni care lipsesc când nu sunt acolo — au ratat bucăți bune din sezon. Vlad Șoimăreanu, accidentat și el, ne-a fost alături de pe banca tehnică, alături de Pity — locul ei firesc, de unde conduce echipa de la primul până la ultimul minut al sezonului. Că am ajuns în finală și cu aceste goluri în lot e poate cel mai onest indicator al valorii acestei echipe.

Sezonul acesta a adus și fețe noi — oameni care nu au venit să umple un loc, ci să construiască ceva. Vadim Niculescu între buturi, Sorin Savu, Vlad Huțanu, Adrian Mirel Stan, Alin Jerlăianu și Nicu Răzvan în câmp. S-au integrat, s-au implicat, au ajutat. La finalul unui sezon care s-a jucat în bună parte fără câțiva titulari importanți, contribuția lor nu e un detaliu — e un motiv pentru care am stat în picioare. Tot în acest sezon l-am pierdut pe Traian Cimpanu, plecat la divizionara din Târgoviște. Genul de plecare care doare puțin, dar cu care nu te poți supăra.

Sala a fost plină. Atmosfera a fost frumoasă. Fetele au venit să susțină — detaliu mic, dar care contează când ești pe teren și simți că există cineva în tribune pentru tine.

Și duminică am venit și cu ceva nou pe noi: noul echipament al clubului. Mulțumim HUTA pentru răbdare și pentru designul personalizat — a meritat așteptarea. Mulțumim sponsorilor care fac posibilă toată această poveste: Laurom, Robaco, Siv Electro — și nu în ultimul rând KinetoFit. Dragoș Luscan, mulțumim că ne faci bine când avem nevoie. Nu e puțin lucru când sezonul se joacă și în cabinetul de kinetoterapie.

Locul 2 din 12 echipe. Nu e locul 1. Dar e mult, mai ales în condițiile în care l-am obținut. Felicitări Hobby!

Fetele și golul care a costat un loc

La ora 12:00, duminică, la Construcții, se juca Za Team vs Fantasy. Un meci care decidea clasamentul final al fetelor noastre fără ca ele să poată face ceva în privința asta — spectatori la propria lor soartă.

Za Team a câștigat. Victoria — locul 3. Za Team — locul 2.

Totuși, întrebarea care rămâne e despre etapa a 10-a: NRG, campioana, 34-34. Două ratări clare, 1-1 cu portarul, pe final. Doua puncte pierdute care ne-au costat un loc în clasament. Handbalul e uneori atât de precis în cruzimea lui — un gol, un centimetru, o decizie de o secundă.

Locul 3 dintr-un campionat cu 7 echipe, cu o echipă mobilizată de la primul până la ultimul meci. Un sezon mai bun decât ultimele două. Asta e fundația, nu plafonul.

Ce rămâne

Două locuri pe podium. O sală plină. Echipamente noi. O echipă care a jucat ca o echipă — cu accidentări, cu absențe, cu tot. Nu e puțin lucru — și nu ar trebui tratat ca atare.

Felicitări tuturor echipelor participante — a fost un Final 4 cum trebuie. Ne revedem cu bine la toamnă.