Am pierdut semifinala din play-off Divizia B masculin. La capatul a doua meciuri (tur-retur) Tectonic a intrat in finala si Victoria in finala mica. De 1 iunie am fost mici, nu am reusit sa invingem, am pierdut cu 29 la 25.
Dar a fost unul din cele mai disputate meciuri de la Sala Apollo. Ne-au condus din primele minute, dar nu au reusit sa se distanteze. Apararea nu ne functiona la inceput de meci asa cum ne doream, iar in atac ne-au cam lipsit ideile. Alergam insa bine de tot pe extreme cu Zsolt si Dan, iar portarul Alex Ionita trimite pase precise pe contraatac. Am stat in siajul lor, cum ar spune marinarii, dar dupa pauza am schimbat formula de aparare. Am jucat cu 2 oameni avansati, sa blocheze coordonatorul de joc si interul stanga. Nu a durat mult si au pierdut mingi usoare, incomodati de noua formula de aparare. Ne-am distantat la doua goluri si apoi a intervenit dusmanul nostru principal: orgoliile. Am inceput sa gafam si imediat au izbucnit certurile intre noi. Ne-am tarait cu un gol avans cam 15 minute, dar cand cedeaza nervii cedeaza si echipa. Nu am fost echipa, nu am stiut sa jucam impreuna. Dar am pierdut impreuna. Si in sport trebuie sa inveti sa faci si asta. Felicitari, Tectonic si mult success mai departe. Pe 12 iunie vor avea loc finalele din play-off si putem sa radem totusi de noi: am castigat un campionat, dar am pierdut play-off-ul.
Au jucat: Alexandru Ionita, Dragos Vasile, Dragos Luscanu (3 goluri), Razvan Tatu (1 gol), Madalin Malinescu (2 goluri), Campanu Sergiu (1 gol), Campanu Traian (3 goluri), Ovidiu Bufnila, Alex Barbu (1 gol), Dan Vasiloiu (9 goluri), Catalin Neaga (1 gol), Andrei Sturzu, Zsolt Nagy (4 goluri), Thomas Bonnet, Vlad Soimareanu, Costin Moraru.
De ce e bine ca am pierdut?
Am tot spus ce a fost rau in meciul de 1 iunie (Multumim pentru urarile de „La multi ani”), dar ramanem totusi cu amintiri placute. Suntem echipa de amatori care strange cei mai multi oameni in tribune si fara ei Victoria ar fi doar o echipa. Noi suntem o familie. Si indiferent de rezultat, cand cateva zeci de oameni vin la marginea terenului sa te aplaude, stii ca totusi merita sa fii parte din clubul asta. Iar daca dupa meci iesi cu ei la terase, e clar ca nu ai suporteri, ai prieteni.
E bine ca am pierdut pentru ca atunci cand dai cu fundul de pamant, singura ta directie este …in sus. Te ridici si o iei de la capat. Pana ne punem la punct bronzul de vara asta nu mai e mult, asa ca dupa vacanta o luam de la capat cu antrenamentele si meciurile. In vacanta, probabil ca repetam figura clasica: antrenamente de mixt.
Cand iesi din sala, invins, iar gasca te asteapta cu cutiile de bere rece, sa sarbatoriti de parca sunteti campioni, iti dai seama ca totusi e vorba de mai mult decat de un meci, e vorba de o echipa. Si zambesti, si bei o bere si vezi ca poti sa razi inclusiv de greselile tale.
Cand e meci decisiv si vezi ca se strang mai multi jucatori decat pot fi pe banca, e clar ca incepem sa semanam a echipa. Cand vezi ca jucatori mai experimentati vin la meci special sa te ajute, e clar ca se leaga si altceva, nu doar o echipa.
Stiu, suna tampit, dar uneori si infrangerea are farmecul ei. Doar la Victoria.
Urmăriți-ne pe rețelele de socializare
