Nu ne place când pierdem. Iar când o facem, o facem în stil mare. Cu scandal, cu vociferări, cu cartonașe și eliminări – adică exact cum nu ar trebui. Iar ca să fie pierderea completă, după meci urmează și certurile între noi.
HC Chifteaua
Nu mai are sens să ne numim Victoria după ce ne-a învins și Tectonic. Știam că echipa lor e una tare, știam exact ce fel de meci ne așteaptă, dar la antrenamente noi jucam fotbal câte o oră din cele două programate. Am început meciul binișor, mergeam de la egal la egal. Iar ca mai mereu când pierdem, începem să ne certăm. Uităm că echipă înseamnă să îi lași și pe alții să joace, deși nu ești în formă. Iar dacă tu faci ceva greșit și te aștepți să ai rezultate bune… deja frizezi nebunia.
A fost cel mai urât meci al nostru. Când pierzi mingile copilărește, adversarul pleacă pe contraatac, dar nimeni nu se repliază… e clar că o furi la scor. Iar Tectonic nu ne-a iertat. Au condus și cu 12 goluri, de ne era rușine că am ajuns la Sala Iris duminica trecută. Dacă nu ne prezentam, am fi furat-o doar cu 10 goluri, nu cu 12. A venit însă pauza, s-au schimbat titularii și ne-am mai redresat. Nu se mai punea problema să egalăm sau să învingem, ci doar să reducem din diferența SF de pe tabela de scor.
De doi ani de zile nimeni nu ne-a mai condus cu 12 goluri. Felicitări, Tectonic, puteți fi siguri că nici noi nu v-am fi iertat dacă rolurile se schimbau. A fost, de departe, meciul cel mai urât pentru galeria noastră. Nu e deloc OK să vezi că echipa ta e condusă. Când îi vezi că se mai și ceartă între ei, e dezastru. Adăugăm la toate astea certurile cu adversarii, loviturile mai mult sau mai puțin intenționate, certurile cu arbitrii și avem spectacolul cel mai urât pe care l-am oferit în ultimul campionat. Și e păcat să vii la handbal și să te porți ca un fotbalist râzgâiat. Ne cerem scuze suporterilor, adversarilor și arbitrilor pentru duminica trecută.
Repriza a treia
În mod normal, după un astfel de meci se strâng rândurile, se sudează echipa. La noi, e puțin altfel. Și la antrenamentul de după fiecare a mai avut de spus câte ceva. Suntem în proces de reorganizare. Ne lipsesc calmul și liniștea pentru a lua decizii bune, dar sigur o să o facem. Și ne revenim, asta e sigur. Nu știm însă cât mai durează 🙂
