Pentru voi si pentru noi!
Rar de tot gasesti sportivi care sa se poata ascunde dupa deget. Nu prea gasesti gena aia a fatarniciei la un om care se lupta pe fata cu adversarii, cu criticile, cu durerile de muschi, cu fiecare secunda de joc, cu fiecare minge. Asa e si cu nationala de handbal feminin. Strigatul de incurajare – PENTRU NOI! – este cea mai cinstita declaratie de presa facuta de fete. Iar explicatiile Cristinei Neagu – ca NOI inseamna jucatoare, familie si fani care le sustin indiferent de rezultat, spun clar ca fetele nu mint.
Nu au mintit nici in semifinala cu Norvegia. Statistica spune sec: 35-33 in favoarea Norvegiei, dupa doua reprize de prelungiri.Restul – restul e traire. Din pacate, memoria foii de joc nu va retine gafele de arbitraj. Doar noi, suporterii, vom ramane cu deciziile cel putin bizare ale cuplului de arbitrii (Nu e normal sa ne arbitreze de patru ori la acelasi turneu), vom ramane cu imaginea Cristinei Neagu frustrata sa isi vada golul nevalidat, cu un gust amar. Nu ne doare infrangerea cat ne doare faptul ca ele meritau mai mult. Nu isi cer pensii suplimentare pentru ca reprezinta tara, nu isi etaleaza limuzinele pozand in ambasadori: lupta, muncesc, joaca handbal, isi fac datoria – fiecare in dreptul ei.
Noi, la HC Victoria, ramanem cu serile petrecute in barurile sportive (Ne scuzati, nu toti avem Dolce Sport acasa). Barul ne ofera meciurile pe ecran mare, noi facem atmosfera – am cantat ca in galeriile de la sala, in momentele grele, am urlat de frustrare, ne-am ridicat mainile victoriosi spre cer la fiecare gol. Dar mai ramanem cu doua mari motive de mandrie.
1. Nationala de fete este o echipa care ne face mandri. Mandri ca jucam handbal, mandri ca suntem romani, mandri ca le cunoastem pe unele dintre ele.
2. Al doilea motiv de mandrie pentru noi este ca suntem singura echipa de handbal amatori din tara care a muncit alaturi de fete. Colegul nostru, Dragos Luscan, este preparatorul fizic al nationalei. Noi ii mai spunem “Lusi” sau “coach” si o sa il vedeti jucand ca inter sau centru. E inalt, slabut, mereu in forma si mereu gata sa scoata untul din noi. Cele mai bune incalziri, cele mai complete antrenamente fizice au fost cele in compania lui.
Ne-am bucurat sa il vedem la fiecare miscare a camerei de luat vederi prin dreptul bancii tehnice a Romaniei, la fiecare final de meci in care am invins sau am pierdut. Ne-a trimis fotografii din Danemarca, alaturi de selectionerul Tomas Ryde, ne-a facut sa strigam “Hai fetele lui Lusi”. Ei se pregatesc de finala mica, in Norvegia, noi ne dregem vocile tocite de urlete aici ca sa le sustinem pana la capat.
Suntem mandri de nationala, suntem mandri de Dragos Luscanu si suntem mandri ca inca mai jucam handbal, chiar daca la nivel de amatori. De ce mai jucam? Pentru NOI!
