Saptamana de vis !
Am avut parte de un weekend prelungit marca, HC Victoria. A inceput Joi, 14 Iulie 2016 si a luat sfarsit Duminica 18 Iulie 2016. In timpul celor doua meciuri disputate de Victorienii “nostri” tabela din sala Apollo nu a fost folosita. Nu puteam urmari diferenta de goluri sau timpul ramas, in asteptarea fluierului final, pentru a oferi un “standing ovation” baietilor. Ca orice echipa care se respecta, pe langa activitatile specifice lunii Iulie ( Vama, bere, bronz), echipa s-a reunit pentru “cantonamentul vietii” inaintea inceperii campionatului.
Desi au fost doua intalniri amicale, echipa a jucat asa cum nu a mai facut-o niciodata, luptandu-se pentru cel mai important trofeu de la infiintarea echipei. Trofeul “Onoare & Respect”. Onoarea de a contribui la cantonamentul unor campioane, la randul lor si respectul pe care baietii nostri l-au castigat, (pe merit) tinand piept de la egal la egal echipei nationale a Romaniei, medaliata la ultimul campionat Mondial cu bronz. Cristina Neagu, Valentina Ardean-Elisei, Oana Manea , Paula Ungureanu, Patricia Vizitiu si lista e lunga si mai mult ca sigur cunoscuta de orice suporter al handbalului romanesc si nu numai. Aceste fete care acum cateva luni ne strangeau la Cetatea Berarilor, erau acolo cu noi in sala la distanta de cativa metri. Ce iti mai poti dori ca suporter si mai ales ca jucator de handbal amator?! Nimic. Doar sa dai 110% pe teren pentru ca nu te intalnesti foarte des in viata cu asemenea oportunitate. Doua meciuri de lux, doua meciuri pline de emotie, suspans si voie buna.
Joi
Primul meci, disputat joi, a fost inceputul. Multe zambete, atitudine si atmosfera placuta cu cateva ore inainte de meci. A inceput incalzirea si Mister Cristi discuta cu Tomas Ryde pe banca de rezerve, lui Brebenel nu ii venea sa creada ca o are in fata pe Cristina Neagu, pe care urma sa “ o ia in primire “ odata cu fluierul de start. Ce se intampla acolo pe parchet poate fi descris ca meciul vietii pentru majoritatea Victorienilor.
In tribune, ochii erau pe miscarile fetelor. Pe ei i-am tot vazut in actiune, dar emotia si dorinta de a face o figura frumoasa din teren, s-au transmis si acolo sus. Incercam sa realizam si noi, ca si ei probabil, amploarea si importanta acestui eveniment sportiv. ( nu era o echipa din AMH sau de la mixt) Era echipa nationala !!!! E ca si cum ai fi microbist, joci la o echipa de fotbal de liga inferioara si vine cineva si te pune sa joci cu Messi, Ronaldo, sau Lewandovski.
Aplauze la reusitele ambelor echipe, incurajari, glume si cand se putea o poza, doua cu fetele care se pregateau pe margine la indrumarile colegului nostru Lusy. Multe faze frumoase, scheme de atac de ambele parti cu goluri si interventii spectaculoase.
Experienta si pregatirea fizica a fetelor cred ca si-a spus cuvantul si meciul tragea mai mult intr-o parte. Sa nu uitam totusi, scopul acestui meci, pregatirea nationalei noastre pentru Jocurile Olimpice de la Rio. HC Victoria, ajuta echipa nationala si Romania in indeplinirea obiectivului pentru Rio. Poate nu intelegem toti din tribune jocul si regulile in general, poate venim doar pentru bere si pentru “familia” creata de-a lungul anilor, dar acest weekend incepea perfect pentru a dobandi, toti cei prezenti, o poveste unica pentru tot restul vietii.
Meciul s-a terminat, pozele s-au facut, autografele au fost oferite din partea “gigantelor” si in fata salii Apollo toata lumea povestea. Traian ne arata zgarietura pe piept a Cristinei Neagu (un tatuaj dupa ce se vindeca ar merge, zic si eu) toata lumea era in extaz. Sincer nu cred ca au constientizat toti ce se intamplase acolo. O zi de odihna pentru ambele echipe si urma a doua confruntare.
Duminica
Duminica deja lumea era altfel, se vedea deja “castigul” primului meci, mult mai relaxati, din nou toti in fata salii asteptand lotul Echipei Nationale. Veneau fetele pe rand si impactul vizual nu mai era atat de puternic. Determinarea insa putin mai mare. Deja ne cunosteam, putin acolo , nu mai era atat de ireal precum a fost joi.
Un meci mult mai puternic de ambele parti, cu mai multa atentie pe fazele defensive din partea Victoriei si cu o echipa nationala putin mai agresiva si mai concentrata. S-a vazut ca baietii nostri le-au impresionat la prima intalnire. S-a jucat putin mai dur, au fost si mici incidente, dar nici o accidentare din fericire pentru ambele echipe. Scopul per total a fost atins, in sala fiind prezenti mult mai multi suporteri, care dupa explozia facebook-ului de Sambata cu selfi-uri si poze de la primul meci, au venit sa guste si ei experienta de talie mondiala din sala Apollo. Inca un antrenament reusit, multe zambete si imbratisari, un prim capitol incheiat cu succes din basmul HC Victoria vs Romania. Sigur vor mai urma, lucru confirmat de stafful nationalei dar si de jucatoarele noastre.
A iesit totul perfect. Fiecare jucator in parte a plecat acasa cu un “trofeu” incontestabil pe care nimeni nu va putea sa i-l ia.. Efectul Victoria a fost prezent si weekend-ul trecut aducandu-ne aminte tuturor de ce iubim echipa, de ce suntem prezenti atunci cand este nevoie de noi.
Acest articol nu este despre scor, faze detaliate, statistica sau reusite individuale a jucatorilor. Articolul este despre forta de grup si despre ce se poate obtine atunci cand pui pasiune in viata. Este vorba despre frumusetea sportului, indiferent daca esti pe parchet cu clister pe maini sau in tribuna aplaudand. In viata, se spune, e greu sa fii fericit 100%, dar eu am fost prezent acolo si am vazut multi oameni fericiti. Oameni maturi, vorba aia: “cu capul pe umeri “ cu probleme, griji, responsabilitati si deadline-uri, bucurandu-se ca
niste copii. Copiii stiu sa fie fericiti !!!
[URIS id=1327]
Multumim Echipei Nationale pentru ocazia oferita, jucatorilor, suporterilor si evident colegului si omului Dragos Luscan, fara el nu am fi avut nimic de povestit.
Succes la Rio fetelor !!!! Asteptam medaliile si bineinteles semnul victoriei atunci cand urcati pe podium. Efectul Victoria trebuie sa fie raspandit si in Brazilia !!!!
Ma inclin,
Sefu’ de galerie Nicusor 😉
