HC Victoria se prezinta

O echipa de handbal amator inseamna extrem de multe pentru membrii ei, dar si pentru cei care ii inconjoara pe acestia pentru ca sportul este contagios, iar noi am vrea sa convingem cat mai multa lume sa se apuce/ reaouce de sport. Asa ca am spus sa incepem cu noi (stiti sigur cliseul acela cu schimbarea), sa ne prezentam si sa vedem cum de ne-am reapucat noi de handbal.

Alexandru Barbu 

Student anul 3 la facultate si ofiter de logistica si administratie la birou, ma intitulez victorian din august 2013. La momentul respectiv nu eram strain fenomenului handbal amator/mixt, evoluand si la alte echipe de profil. Am ajuns la echipa “liber de contract”, in urma unei vechi invitatii a lui Marius Dumitran(scout la U.B.) si prin intermediul unui prieten, care mi-a facut legatura cu “Calm Neaga”.  Am practicat handbalul la nivel de juniorat intre ’01 – ’05 la LPS Braila iar la nivel amator sunt activ de prin 2012.

Am venit la HC Victoria sperand sa gasesc doar o echipa unde sa pot face miscare si sa pot juca in divizie/turnee DAR! am gasit o familie pe care am ajuns sa o iubesc inca de la primele antrenamente. Aici am cunoscut persoane fascinante, aici am intalnit caractere iesite din comun, aici am crescut ca om si pot spune ca este cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat datorita sportului.

HC Victoria este un drog care creeaza dependenta si se recomanda din belsug.

Ovidiu Neculai Bufnila

Pivot, 36 de ani. Sunt la echipa din 2013, octombrie, cred – sunt mai batran ca multi de aici, asa ca ma mai lasa memoria. Am venit cu… metroul. Bogdan Dascalescu imi spusese de Victoria, el ma ghidase catre Scoala 88, la antrenament, dar ca orice pensionar fara GPS am nimerit prima oara la scoala 86, peste un antrenament de karate al unor copii. Am jucat handbal pana la 18 ani, ca junior la LPS Onesti si dupa o pauza de 18 ani am ajuns sa joc la Victoria. Sunt jurnalist din 1998, dar din 2013 lucrez ca purtator de cuvant al SOR si profit de orice iesire in Delta ca sa fac birdwatching, sa ma dau cu caiacul sau cu canoea, dar mai ales ca sa pescuiesc.

Marius Dumitran

Sunt la echipa din Septembrie 2010 cand am infintat aceasta echipa cu ajutorul unei maini de oameni minunati cu care inca impartasesc pasiunea pentru handbal si sport. Mi-am dorit sa putem forma o echipa care sa joace handbal de placere si sa fie unita in teren si in afara lui. Dupa 3 ani jumate pot sa spun ca mi-a reusit.

Handbal am jucat doar amator: dupa un an de juniorat la Steaua m-am lasat, pana in 2005 cand am inceput sa vin la antrenamentele de handbal ale Universitatii din Bucuresti. Aici am avut norocul de a o avea profesoara pe doamna Auroria Leonte ( tripla campioana mondiala la handbal in 11 si in 7) care pe langa handbal ne-a oferit si multe lectii de viata. Ssunt sigur ca fara dansa echipa aceasta nu ar fi existat. Sportul amator este parte din mine si nu imi pot imagina viata mea fara a urca pe munte, a schia, a inota,  a alerga la triatloane, maratoane si, mai ales, fara handbal.

Lidia Ispir

Sunt studenta la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Chimie in anul 3.”Relatia” mea cu echipa a inceput in mai 2011, cand Marius Dumitran a intrat in sala de antrenament a Universitatii. Mi-a propus sa vin la Victoria si doua saptamani mai tarziu participam la primul meu turneu de mixt. Totul s-a intamplat repede, coechipierii mi-au devenit prieteni si eu jucam handbal dupa 2 ani de pauza. Pentru mine, Victoria este locul unde ma relaxez, unde ma simt bine alaturi de niste oameni frumosi, dar cel mai importat lucru este ca aici am gasit modele in viata, persoane care te inspira (sic-n.r.), de la care ai ceva de invatat si de la care poti oricand sa ceri o mana de ajutor.

Nu ma pricep la cuvinte asa ca o sa va spun in felul meu : HANDBAL + OAMENI FRUMOSI <=> VICTORIA VICTORIA (printr-o reactie de dezechipare)<=> FAMILIE

Dragos Luscan

Pentru mine, intalnirea cu handbalul s-a transformat rapid din pasiune in profesie, deoarece timp de 10 ani am fost handbalist de performanta si am activat la echipe precum Steaua Bucuresti sau HC Pitesti. In urma cu doi ani, dupa o accidentare  la umar, am decis ca este momentul sa renunt la handbalul de performanta si mi-am continuat activitatea profesionala, tot in lumea sportului- desigur, ca preparator fizic al echipei de polo Steaua. Cu echipa HC Victoria Bucuresti am facut cunostinta in toamna anului 2012, prin intermediul lui Cristian Ardeleanu si ideea de a face din nou handbal, la nivel amator de aceasta data, mi-a suras imediat, mai ales ca in aceasta echipa prietenia si buna dispozitie reprezinta cheia. Ulterior, colegii au decis ca experienta mea ar putea ajuta la imbunatatirea antrenamentelor si a jocului, motiv pentru care au decis ca ar fi bine sa ocup si postul de antrenor al echipei.

In present, sunt Personal Trainer la Stejarii Country Club. Am absolvit Universitatea Nationala de Educatie Fizica si Sport si sunt  masterand al sectiei de  “Nutritie si remodelare corporala”.

Zsolt Nagy

Am auzit de echipa baietilor de la Dragos Luscan la un meci amical mixt mixt. El m-a directionat la Catalin Neaga, care m-a invitat la antrenamente. Si, cam asa am ajuns. Dupa primul antrenament am simtit deja ca mi-am gasit locul. The rest is history…
Am jucat la Bolyai Tg.Mures si SZAKI 2 Odorhei

Catalin Neaga aka Capitan sau Calm Neaga!

Dupa ce am jucat handbal la nivel de juniori, am abandonat acest sport timp 8 ani. Apoi, norocul a fost de partea mea: am fost la un meci de campionat al echipei Victoria. Acea zi a marcat o noua era in viata mea. M-au primit si pasiunea pentru acest sport minunat s-a reaprins.
Imediat implicarea mea a fost totala si vreau sa cred ca am pus umarul la constructia acestui proiect special si deosebit de frumos.
Pasiunea, voia buna si prietenia investite in aceasta echipa si-au aratat roadele: cel mai frumos cadou de “Secret Santa” pe care l-am primit vreodata a fost banderola de Capitan al echipei de handbal AS Victoria!
Sunt foarte mandu si ma simt UN norocos ca fac parte din acest grup de oameni frumosi!
Voi incheia cu un mesaj adresat colegilor mei: “Sunt dependent de voi, sunt dependent de Victoria!Va pupa tata!”
Capitanu’

Geanina Niculae

Am ajuns la echipa prin intermediul prietenei mele, Ispir Lidia, dupa ce am fost colege la echipa orasului Buftea, unde am pus prima oara mana pe o minge de handbal si am descoperit emotiile si sentimentele pe care le poate trezi in tine practicarea unui sport din pura placere. Dupa aceea, am fost colege la echipa Colegiului Tehnic Media. In luna octombrie am ajuns la H.C Victoria, pentru ca altul este “gustul Victoriei” atunci cand gasesti in colegii de echipa buni prieteni, familie.

Razvan Tatu

Sunt din mai 2013 la echipa, iar in timpul pana la antrenamente sunt Enterprise Programmer la Ingenio Software. Am jucat handbal de performanta la Vaslui pana in anul 1 si la HC Vaslui timp de un sezon la 19 ani. Handbalul amator, din perspectiva mea, este perfect pentru cineva care vrea sa faca parte dintr-o familie mai diferita poate fata de cele din care face deja parte. Unde vine pentru a deveni mai sanatos fizic, mental si spiritual. Unde nu exista ideea de cel mai bun la sport este si cel mai tare in viata ci unde toata lumea ar trebui sa fie egala.

Alexandra Udrea

Sunt studenta in anul III a Facultatii de Litere, iar handbalul a reprezentat pentru mine marea pasiune a anilor de gimnaziu si liceu, cand am parcurs toate stadiile de juniorat la CSS Slobozia. Au fost ani de poveste, in care sportul m-a invatat ce inseamna disciplina, performanta si munca in echipa pentru a atinge rezultatele pentru care ma antrenam zi de zi. Dupa terminarea liceului am renuntat la sportul de performanta pentru a ma muta in Bucuresti la facultate.
Marius Dumitran „m-a redescoperit” la echipa Universitatii. M-a invitat la echipa sa de handbal amator mixt, AS Victoria Bucuresti. Eu am acceptat invitatia si, de atunci, iata ca au trecut doi ani in care am aflat ca sportul amator inseamna, in primul rand, prietenie in numele unei pasiuni comune: handbalul! Am cunoscut la aceasta echipa oameni minunati, cu varste si joburi diferite, pe care am ajuns sa-i privesc precum o a doua familie. Desi nu vizam performanta, antrenamentele sunt foarte serioase, pentru ca ne dorim sa fim cei mai buni. Fiecare moment alaturi de colegi imi confirma faptul ca apartin trup si suflet acestei echipe, iar spiritul Victoriei este molipsitor! Dovada?! Numerosii prieteni care ne sustin si ne impartasesc entuziasmul.